ACLAMAȚIÚNE s.f. v. aclamație. Vezi definitia »

ABLAȚIÚNE s.f. 1. Operație chirurgicală prin care se îndepărtează total sau parțial un organ, un țesut sau un membru bolnav. 2. (Geol.) Transportare (prin acțiunea apei, a vântului, a ghețarilor etc.) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. ♦ Reducere a masei unui ghețar prin topire, evaporare sau distrugere mecanică. 3. (Astr.) Fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., străbătând atmosfera, pierde din substanță datorită încălzirii sale până la incandescență. [Var. ablație s.f. / cf. fr. ablation, lat. ablatio]. Vezi definitia »

MANSUETÚDINE s. f. blândețe, bunătate. (< fr. mansuétude, lat. mansuetudo) Vezi definitia »

EXPIAȚIÚNE s. f. v. expiație. Vezi definitia »

procesiune catolică desfășurată în plan local, într-un loc considerat sacru, marcat de regulă cu trei cruci (un astfel de bolciu cu ocazia Rusaliilor, la Stănești, descris de Marco Bandini, v. Liviu Pilat, Comunități tăcute, p 142, 254; v. și proza scurtă De bolci, http://agonia.ro/index.php/prose/13912790/index.html, unde sensul este „hram” ) Vezi definitia »