ELENÍSM s. n. 1. perioadă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpânirea romană, prin amestecul formelor grecești de organizare politică, culturale, religioase cu cele orientale. ◊ cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea. 2. expresie specifică limbii elene. (< fr. hellénisme) Vezi definitia »

POLIVOLTÍSM s.n. Însușire a unor categorii de viermi de mătase de a produce mai multe generații într-un an. [< fr. polyvoltisme]. Vezi definitia »

SIMPLÍSM s. n. mod unilateral și superficial de a privi lucrurile; nivel intelectual scăzut. (< fr. simplisme) Vezi definitia »

FINALÍSM s. n. Concepție filozofică conform căreia orice fenomen reprezintă realizarea unui scop dinainte stabilit. – Din fr. finalisme. Vezi definitia »

GRECISM s. n. 1. Cuvânt, expresie împrumutatĂ? din limba greacĂ?, încĂ? neadaptate. 2. Influența limbii și culturii grecești asupra altei limbi și culturi. -Din fr. GrĂ?cisme Vezi definitia »