MILÍȚIE s. f. 1. armată nepermanentă sau de rezervă, cuprinzând și unele corpuri speciale. 2. (în unele țări și la noi până în 1989) organ de stat având drept scop apărarea ordinii publice, a proprietății de stat și a celei personale, precum și a drepturilor și libertăților cetățenești. (< lat. militia, /2/ rus. milițiia) Vezi definitia »

CARDIOFOBÍE s.f. Teamă patologică de a se îmbolnăvi de inimă. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiophobie, cf. gr. kardia – inimă, phobos – frică]. Vezi definitia »

nenavístie, nenavístii, s.f. (înv.) ură. Vezi definitia »

româníe (limba română, înv.) s. f., art. românía, g.-d. româníi, art. româníei Vezi definitia »

MEDIÁȚIE s. f. acțiunea de a media; mediere. ◊ intervenție a unui stat, a unei organizații internaționale, unei persoane oficiale în vederea aplanării sau prevenirii unui conflict. (< fr. médiation) Vezi definitia »