datór (datoáre), adj. – 1. Care are de plătit o datorie, debitor. – 2. Obligat. – Var. datoriu, (Trans., Banat) dător(i), detori(u). Mr. dător. Lat. *dĕbĭtorius, în loc de dĕbĭtor (Cipariu, Gram., 86; Pușcariu 486; Candrea-Dens., 473; REW 2492; Tiktin; Candrea); cf. prov., sp. deudor, port. devedor. Vocalismul indică producerea unei contaminări semantic normală, cu dare. – Der. datoriu, s. n. (înv., datorie, obligație); datori (var. datora), vb. (a face datorii; a trebui); datorie, s. f. (sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva; obligație morală); datorință, s. f. (înv., datorie, obligație); datornic, s. m. (dator, debitor), fără a părea important de decis dacă vine de la datorie (Graur, Noms dágent, 26), sau de la dator (Pușcariu, Dacor., VII, 446); îndatori (var. îndatora), vb. (a da credit, a da împrumut; a obliga); îndatoritor, adj. (generos, serviabil), alb. dëtürë „datorie”, detores „datornic” (cf. Meyer 66) ar putea proveni din rom. Vezi definitia »

ADORATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care adoră pe cineva sau ceva. (< fr. adorateur, lat. adorator) Vezi definitia »

întrâmblătór, întrâmblătoáre, adj. (înv.) care umblă printre ... Vezi definitia »

MODELATÓR, (1) modelatori, s. m., (2) modelatoare, s. n. 1. S. m. Artist care execută lucrări decorative din materiale plastice. ♦ Meseriaș care multiplică după un model dat. 2. S. n. Unealtă folosită (de sculptori) pentru modelare. – Din it. modellatore. Vezi definitia »

COLPORTÓR s.m. 1. (Rar) Negustor, vânzător, neguțător ambulant. 2. (Fig.) Răspânditor de știri (necontrolate, false), de zvonuri, de bârfeli. [Cf. fr. colporteur]. Vezi definitia »