MEZANÍN s. n. etaj mai scund, între parter și primul etaj; antresol. (< fr. mezzanine, it. mezzanino, germ. Mezzanin) Vezi definitia »

BIZANTÍN, -Ă adj. 1. propriu Bizanțului sau Imperiului Bizantin. ♦ artă ~ă = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafețelor și liniilor curbe în arhitectură și printr-o varietate de culori în ornamentație. 2. (fig.) intrigant; perfid, corupt. (< fr. byzantin, lat. bysantinus) Vezi definitia »

STENOHALÍN, -Ă adj. (Biol.; despre organisme acvatice; op. eurihalin) Care nu suportă variații mari ale salinității apei. [< fr. sténohalin, cf. gr. stenos – limitat, hals – sare]. Vezi definitia »

DRIVE-IN DRÁIV-IN/ s. n. cinema, bar în aer liber în care se intră cu mașina. (< amer. drive-in) Vezi definitia »

DIAMANTÍN, -Ă adj. Asemănător diamantului; tare, strălucitor ca diamantul. [< fr. diamantin]. Vezi definitia »