IZOMORFÍSM s.n. Identitate de structură. ♦ (Mat.) Corespondență biunivocă între două mulțimi cu aceeași structură. ♦ Însușire a unor substanțe cu compoziție chimică analoagă de a cristaliza în aceleași forme cristaline; izomorfie. [Var. isomorfism s.n. / < fr. isomorphisme, cf. gr. isos – egal, morphe – formă]. Vezi definitia »

ORTOSTATÍSM s.m. Poziția verticală, în picioare, a corpului. [< fr. orthostatisme]. Vezi definitia »

PARAMAGNETÍSM s. n. Proprietate a unor corpuri de a se magnetiza (slab și temporar) prin introducerea lor într-un câmp magnetic. – Din fr. paramagnétisme. Vezi definitia »

EUGENÍSM s. n. 1. eugenie. 2. teorie care susține ideea reacționară a inegalității biologice și intelectuale a raselor umane, a împărțirii oamenilor în rase inferioare și superioare. (< fr. eugénisme, engl. eugenism) Vezi definitia »

MORFOLOGÍSM s. n. curent de gândire în filozofie și știință, ca o reacție împotriva evolutismului sociocultural, care se întemeiază pe ideea studierii „morfologice” a culturii; istoricism. (< morfologie + -ism) Vezi definitia »