lachéu (lachéi), s. m. – Valet. Fr. laquis, cf. it. lacchè, rus. lakej (Sanzewitsch 205). Vezi definitia »

TRASÉU, trasee, s. n. Drum pe care îl parcurge (în mod permanent) un vehicul sau o ființă; rută. ♦ Linie, direcție pe care o are un drum, o cale ferată etc. ♦ Drum special amenajat pe care trebuie să-l străbată concurenții la o probă sportivă. ♦ Drum parcurs în spațiul de un corp în mișcare; traiectorie. – Din fr. tracé. Vezi definitia »

RESTÉU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, cu care se închid laturile jugului pentru a reține grumazul animalului în jug. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) răstéu, restéi s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

debléu (debléuri), s. n. – Săpătură. Fr. déblai. Termen tehnic. Vezi definitia »

CALCANÉU, calcanee, s. n. Unul dintre oasele care formează călcâiul. – Fr. calcanéum (lat. lit. calcaneum). Vezi definitia »