ȚAMBAL, țambale, s. n. Instrument muzical popular de percuție, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță de formă trapezoidală, așezată orizontal (pe picioare), prevăzută cu coarde de metal care sunt lovite cu două ciocănele speciale. [Pl. și: țambaluri – Var.: țimbál s. n., țimbálă s. f.] – Din germ. Zimbal, lat. cymbalum. Vezi definitia »

PARODONTÁL, -Ă, parodontali, -e, adj. (Anat.) Al parodonțiului, de parodonțiu. ◊ Țesut parodontal = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjură dintele și alveola dentară; parodonțiu moale, periodont. – Din fr. parodontal. Vezi definitia »

SUBSTANTIVÁL, -Ă adj. care ține de substantiv. ◊ cu valoare de substantiv. ◊ (adv.) cu funcție de substantiv. (< fr. substantival) Vezi definitia »

material folosit pentru izolare pereti, acoperisuri Vezi definitia »

ANTICONSTITUȚIONÁL, -Ă adj. Împotriva prevederilor constituției; care încalcă constituția. [Cf. fr. anticonstitutionnel]. Vezi definitia »