RÁCLĂ, racle, s. f. (Pop.) 1. Sicriu, coșciug. 2. Ladă de lemn (de dimensiuni mari și ornamentată). 3. Cutie de lemn cu capac, în care se păstrează anumite alimente. 4. Despărțitură într-un hambar, unde se păstrează fânul, cerealele etc. 5. Pânză urzită cu două feluri de bumbac. [Var.: lácră s. f.] – Din bg. rakla. Vezi definitia »

drobariseală, drobariseli s. f. v. drobarimos. Vezi definitia »

HELICICULTÚRĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea melcilor. (< fr. héliciculture) Vezi definitia »

pantahúză (pantahúze), s. f. – Colectă, cerere de donații care se face cu încuviințarea ecleziastică. Ngr. πανταχοῦσα „enciclică” (Gáldi, 217). Vezi definitia »

CHITÍNĂ s. f. Substanță organică asemănătoare cu celuloza, care formează partea scheletică din tegumentele insectelor. – Din fr. chitine. Vezi definitia »