TREMÍE, tremii, s. f. (Tehn.) Pâlnie mare cu secțiune pătrată folosită pentru conducerea materialelor în bucăți sau în granule. – Din fr. trémie. Vezi definitia »

BRAGAGERÍE, bragagerii, s. f. Loc unde se prepară sau se vinde bragă. – Din bragagiu + suf. -ărie. Vezi definitia »

chimíe (-íi), s. f. – Știința care studiază compoziția și proprietățile substanțelor. Gr. ϰημεία (sec. XVIII), înainte cu pronunțarea din ngr., astăzi cu fonetismul restabilit după pronunțarea erasmică. – Der. chimic, adj.; chimicesc (var. himic), s. m. (înv., chimic). Vezi definitia »

IMPRECIZÍE, imprecizii, s. f. Lipsă de precizie. – Din fr. imprécision. Vezi definitia »

MIOREXÍE s. f. ruptură musculară. (< fr. myorexie) Vezi definitia »