MÁYA s. m., adj. invar. 1. S. m. Nume al unei vechi populații indiene din America Centrală. ♦ Limba indiană americană vorbită de această populație. 2. Adj. invar. Care aparține populației maya (1), care se referă la această populație. – Din fr., sp. maya, rus. maĩia. Vezi definitia »

CELAYA, oraș în Mexicul central (Guanajuato), la SE de León, la 1.760 m alt.; 219 mii loc. (1980, cu suburbiile). Nod de c. f. Centrul unei reg. agricole (porumb, fasole) irigate și de creșterea animalelor. Ind. textilă și a zahărului. Biserica San Francisco (1715) și catedrala Nuestra Senora del Carmen (1807). Fundat în 1571 sub numele de Purisima Concepción de Celaya. Vezi definitia »

MÁYA s.n. (În filozofia indiană) Latura întâmplătoare, aleatorie a realității; aparența înșelătoare, iluziile care constituie lumea. ◊ Vălul mayei = aparență care ascunde ultima esență a lucrurilor sau nimicul. [< fr. maya. / < sanscr. maya]. Vezi definitia »

PLÁYA s. f. formă de relief care se formează la partea inferioară a pedimentului, prin acumularea și împrăștierea materialelor transportate. (< sp. playa) Vezi definitia »

CELAYA [seláia], Gabriel (pseud. lui Rafael Mugica) (1911-1991), scriitor spaniol. Poet angajat, printre cei mai importanți ai Spaniei moderne, a publicat culegeri de versuri (unele în colab. cu Amparo Gastón), romane („Lazaro Calla”) și eseuri („Béquer”). Vezi definitia »