Definita cuvantului mecanic
MECÁNIC, -Ă I. adj. 1. referitor la mecanică (III). 2. acționat de o mașină, de un mecanism. 3. (despre o acțiune, un gest; și adv.) făcut automat; mașinal. II. s. m. lucrător specialist în lucrări de mecanică, în reparații de mașini, de instalații etc. ◊ conducător al unei locomotive; motorist. III. s. f. 1. știință care studiază legile mișcării și ale repausului corpurilor. ♦ ă fluidelor = hidromecanică; ~ cerească = ramură a astronomiei care studiază mișcarea corpurilor cerești. 2. tehnica procedeelor în care intervin fenomene mecanice; mecanotehnică. 3. (fig.) combinație. (< fr. mécanique, it. mecanico, germ. Mechenik/er/, lat. mecanicus, germ. Mechenik/er/)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu mecanic
OTOSCLERÓTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de otoscleroză. [Cf. fr. otosclérotique, germ. otosklerotisch]. Vezi definitia »
MEFISTOFÉLIC, -Ă adj. (și adv.) diabolic; sarcastic, perfid. (< fr. méphistophélique) Vezi definitia »
HIPERALGÉZIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de hiperalgezie. [< fr. hyperalgésique]. Vezi definitia »
PREATÓMIC, -Ă adj. anterior descoperirii și utilizării energiei atomice. (< pre- + atomic) Vezi definitia »
DIPTÍC s.n. 1. Tăblițe cerate care se puteau închide ca o carte, folosite de romani. 2. (Arte) Piesă compusă din două panouri fixe sau mobile. [< fr. diptyque, cf. gr. diptycha]. Vezi definitia »