SUBORDONATÓR, -OÁRE adj. care subordonează. ♦ conjuncție õare = conjuncție care stabilește un raport de subordonare (2) între propozițiile subordonate și regentă. (< subordona + -tor) Vezi definitia »

AUZITÓR, -OÁRE, auzitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Auditor. – Din auzi + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

SOMNIȘÓR¹, somnișori, s. m. Diminutiv al lui somn¹; somnuleț¹. – Somn¹ + suf. -ișor. Vezi definitia »

BIOCATALIZATÓR, biocatalizatori, s. m. Substanță care provoacă sau grăbește o reacție chimică în organismele vii. [Pr.: bi-o-] – Bio- + catalizator (după fr. biocatalyseur). Vezi definitia »

CONFORMATÓR s. n. instrument folosit de pălărieri pentru a lua forma și dimensiunile exacte ale capului. (< fr. conformateur) Vezi definitia »