ȘESTÍNĂ, șestine, s. f. (Reg.) Loc neted pe vârful unui munte. – Șest (reg. „șes” < lat.) + suf. -ină. Vezi definitia »

PÍCĂ² s. f. unul dintre semnele de pe cărțile de joc, în formă de inimă sau de frunză cu codiță, colorată în negru. (< fr. pique) Vezi definitia »

HÓRĂ, hore (hori), s. f. 1. Dans popular românesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis; cerc format de aceia care execută acest dans; melodie după care se execută acest dans. 2. (Pop.) Petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare. ◊ Expr. A ieși la horă = a intra (la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și al flăcăilor care joacă la horă. A se găti ca de horă = a se îmbrăca foarte frumos, cu hainele de sărbătoare. 3. (Astron.; reg.; art.) Coroana boreală. – Din bg. horo. Vezi definitia »

SONOLUMINESCÉNȚĂ s. f. emisiune slabă de lumină care însoțește fenomenul de cavitație produs într-un lichid supus acțiunii ultrasunetelor. (< fr. sonoluminescence) Vezi definitia »

gurdúnă, gurdúne, s.f. (reg.) contrabas. Vezi definitia »