NATURALIZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; (spec.; jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; încetățenire; naturalizație. 2. Formă de adaptare a organismelor, caracterizată prin faptul că un grup de indivizi devin capabili să trăiască într-un mediu nou; aclimatizare. [< naturaliza]. Vezi definitia »

REPATRIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) repatria și rezultatul ei. [Pron. -tri-e-. / < repatria]. Vezi definitia »

ABRAZÁRE s.f. Operație de prelucrare prin așchiere cu ajutorul unui abraziv; abraziune. [Cf. abraziune, abraziv]. Vezi definitia »

DISPUTÁRE, disputări, s. f. Faptul de a (se) disputa (2). – V. disputa. Vezi definitia »

PRESORTÁRE s. f. sortare prealabilă. (< fr. pe- + sortare) Vezi definitia »