DÓCTOR s.m. 1. Titlu științific conferit în urma unui examen special și a unei teze; posesor al unui asemenea titlu. ◊ Doctor honoris causa = titlu onorific acordat de instituțiile de învățământ superior unei personalități de mare prestigiu, fără susținerea unei disertații. 2. Persoană care are studii medicale superioare și posedă dreptul de a practica medicina; medic. 3. (Fam.) Persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu; maestru. [< lat. doctor, cf. fr. docteur, germ. Doktor]. Vezi definitia »

RAPORTÓR s.n. Instrument gradat în formă de semicerc folosit pentru măsurarea unghiurilor. [< fr. rapporteur]. Vezi definitia »

CODIRÉCTOR s.m. (Liv.) Cel care deține conducerea (unei întreprinderi, unei instituții etc.) cu altcineva. [Cf. fr. codirecteur]. Vezi definitia »

COLABORATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care colaborează. ◊ cel care lucrează într-o instituție, fără a fi salariatul ei permanent. (< fr. collaborateur) Vezi definitia »

NEICUȘÓR, neicușori, s. m. (Pop.) Neiculiță. – Neică + suf. -ușor. Vezi definitia »