UVÁLĂ s.f. (Geol.) Formă carstică de suprafață, de formă alungită, puțin adâncă, provenită din unirea mai multor doline. [< fr. ouvala, germ. Uvala, engl. uvala]. Vezi definitia »

teácă (-éci), s. f. – Păstaie, coajă a unor legume. – 2. Înveliș, toc, apărătoare. – Mr., megl. teacă. Lat. theca (Pușcariu 1722; REW 8699), din gr. θήϰη, cf. abruz. teke, fr. taie, prov. teca. Der. din ngr. (Cihac, II, 705; cf. Roesler 577) nu este posibilă. – Der. tecar, s. n. (Trans., teacă). Cf. teucă. Vezi definitia »

ALPINIÁDĂ s.f. (Rar) Competiție sportivă de alpinism. [Pron. -ni-a-. / < fr. alpinïade, după olimpiadă]. Vezi definitia »

pújlă, pújle, s.f. (reg.) 1. potaie. 2. persoană neascultătoare și leneșă; pușlama, haimana, pujlău. 3. femeie de moravuri ușoare. 4. plantă denumită și coada calului. 5. fânaț care se cosește o singură dată pe an. Vezi definitia »

NEELEGÁNȚĂ s. f. Lipsă de eleganță, de finețe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact; (rar) ineleganță. – Ne- + eleganță. Vezi definitia »