brad (-zi), s. m. – 1. Arbore din familia pinaceelor, Abies pectinata. – 2. Plantă, Hippuris vulgaris. – Mr., megl. brad. Origine necunoscută. Este vorba probabil de un cuvînt provenit din substratul, posibil alpin, avînd în vedere zona caracteristică a acestui arbore. Cf. numele dat bradului de galii din valea Padului, în Italia, padus, desigur aparținînd aceleași familii (Pliniu, III,20), și care s-a păstrat în Rouergue, pade. Este considerat în general drept autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 8; Hasdeu, Col. Tr., 1873, p. 110; Philippide, II, 701; Pascu, Arch. Rom., IX, 301), sau provenind din alb. breth (Meyer 45; Cihac, II, 714; DAR), și în albaneză este considerat de obicei reprezentant al unei rădăcini indo-europene *bras-dh (Jolk, IF, XXX, 208; Capidan, Raporturile, 521). Pornind de la ipoteza alb., Graur, Rom., LIII, 383, ajunge la concluzia că brad este refăcut după pl. brazi, și că forma autentică trebuie să fi fost *braz, ceea ce nu pare a ne apropia mai mult de etimon. După Lahovary 315, este cuvîntul anterior limbilor indo-europenilor. Der. brădancă, s. f. (fată sau femeie rudă a miresei); brădar, s. m. (flăcău care duce bradul de nuntă, sau care joacă jocul acestuia); brădet, s. n. (pădure de brazi); brădiș, s. n. (pădure de brazi); brădișoară, s. f. (specie de ieruncă, Tetrao bonasia); brădișor, s. m. (brad mic; plantă, Iuniperus communis; plante care prin aspectul lor amintesc de cel al bradului, Lycopodium Selago, Lycopodium annotinum, Equisetum arvense, Equisetum maximum); brădoaie, s. f. (albie, copaie); brăduleț, s. m. (brad mic; gogoașă care se servește de ziua Sfîntului Toader, cînd tinerii se leagă prin frăție de cruce, cf. frăție). Vezi definitia »

smead (-dă), adj. – Culoarea tenului unei persoane cu piele maronie. – Var. smad. Sl. smĕdŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 351; Conev 97), cf. ceh. smĕdy „brunet”, sb. smegj „brunet”. Vezi definitia »

văcălíe-de-brad (plantă) (reg.) s. f., art. văcălía-de-brad, g.-d. art. văcălíei-de-brad; pl. văcălíi-de-brad, art. văcălíie-de-brad Vezi definitia »

TARDIGRÁD, -Ă adj. (Zool.) Care merge, care se mișcă încet. // s.n.pl. Diviziune a ordinului edentatelor cuprinzând animale cu corp oval, acoperit cu o cuticulă chitinoasă și având mișcări foarte lente. [< fr. tardigrades]. Vezi definitia »

MICROMICROFARÁD s. m. picofarad. (< fr. micromicrofarad) Vezi definitia »