INFINÍT, -Ă adj. Care nu are sfârșit, limite; fără margini; nemărginit, nemăsurat. // s.n. (Fil.) Ceea ce nu are limită în spațiu sau în timp. // s.m. (Mat.) Mărime superioară oricărei mărimi date. [Cf. lat. infinitus, fr. infini]. Vezi definitia »

RĂȘPĂLUÍT, -Ă, rășpăluiți, -te, adj. Pilit, răzuit, zgâriat cu rașpelul. – V. rășpălui. Vezi definitia »

ENDOFÍT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale sau animale) Care trăiește în interiorul unei plante; endoparazit. [< fr. endophyte, cf. gr. endon – înăuntru, phyton – plantă]. Vezi definitia »

FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi. Vezi definitia »

DEÎMPĂRȚÍT s. n. sg. (Mat.) Primul termen al unei împărțiri, număr care urmează să fie împărțit la cel de-al doilea termen. – De⁴ + împărțit. Vezi definitia »