BARAOLT 1. Masiv muntos în SV Carpaților Orientali, în marele cot al Oltului (între defileele Tușnad și Racoș), limitat de M-ții Harghita și depr. Baraolt (la NV) și depr. Sfîntu Gheorghe (la S). Alcătuit din fliș (marno-grezos și grezos-calcaros) cu intruziuni de roci vulcanice. Alt. max.: 1.018 m (vf. Gurgău). Păduri de fag și stejar. Pășuni. Expl. de lignit (Valea Crișului, Sf. Gheorghe). 2. Depr. tectono-erozivă în SV Carpaților Orientali, între Dealul Dugău și M-ții Perșani (la V), M-ții Baraolt (la S) și Harghita (la NE), drenantă de rîurile Baraolt, Vîrghiș și Cormoș. Relief colinar și de terase. Expl. de lignit (Căpeni, Vîrghiș etc.) și mat. de constr.; ape minerale (Vîrghiș, Biborțeni). 3. Oraș în jud. Covasna, în depr. și pe rîul cu același nume (afl. al Oltului); 10.530 loc. (1991). Expl. de lignit; stație de sortare și însilozare a lignitului. Combinat pentru produse lactate; fabrică de pîine; constr. de mașini. Menționat documentar din 1224. Declarat oraș în 1968. În satul Biborțeni, biserică (sec. 13, cu transformări ulterioare). În satul Căpeni, biserică (sec. 14-15, cu transformări din sec. 18). Vezi definitia »

TUMÚLT s.n. 1. Zgomot mare, vuiet, larmă. ♦ Învolburare, tălăzuire a unor ape. 2. (Fig.) Agitație, zbucium sufletesc. [< fr. tumulte, lat. tumultus]. Vezi definitia »

ASFÁLT, asfalturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului. 2. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. ♦ Drum, loc asfaltat. – Din fr. asphalte. Vezi definitia »

OCÚLT, -Ă adj. 1. referitor la ocultism, bazat pe ocultism; ocultistic. ♦ științe ĕ = pseudoștiințe având ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. ascuns; tainic; misterios. ◊ (adv.) pe ascuns, în taină. (< fr. occulte, lat. occultus) Vezi definitia »

KILOELECTRÓN-VOLT, kiloelectrón-volți s.m. v. kiloelectronvolt. [Simb. keV] Vezi definitia »