ogoí (ogoiésc, ogoít), vb. A liniști, a împăca. – Var. ogoia. Sl., dar lipsește veriga cea mai apropiată, cf. v. sb. goi „pace”, sb. ugoiti „a crește”. – Der. ogoi, s. n. (liniște, calm); neogoi(a)t, adj. (neconsolat). Vezi definitia »

speriói, -oáie, s.m. și f. (reg.) duh necurat care provoacă spaima. Vezi definitia »

biloi, biloaie s. n. (augm.) 1. bilă pentru rulmenții de dimensiuni mari. 2. cap mare. Vezi definitia »

abribói, s. m. – Plantă (Centaurea suaveolens). – Var. ambriboi. < Tc. (per.) amberboi „parfum de ambră”, posibil prin intermediul ngr. ἀμβερβόϊ (Șeineanu, II, 20; DAR). Vezi definitia »

TĂLPÓI, tălpoaie, s. n. Augmentativ al lui talpă (II). 1. Grindă groasă care se pune ca temelie la unele construcții. 2. Fiecare dintre tălpile unei sănii de transport. – Talpă + suf. -oi. Vezi definitia »