ACREDITÍV, acreditive, s. n. Una dintre formele principale de decontare în economia socialistă, constând dintr-un document prin care o instituție de credit dă altei instituții dispoziția de a plăti cuiva, după îndeplinirea unor obligații, o anumită sumă de bani (asigurată prin imobilizarea ei prealabilă la bancă). ♦ (În economia capitalistă) Mandat pe care îl dă o instituție comercială alteia, împuternicind-o să plătească la cerere, unei terțe persoane, o sumă de bani în sarcina contului său. – Fr. accréditif. Vezi definitia »

EPURATÍV, -Ă adj. de natură a epura, purificator. (< fr. épuratif) Vezi definitia »

MASÍV, -Ă I. adj. 1. care constituie o masă compactă, densă. 2. solid; voluminos, mare; (p. ext.) impresionant. 3. în cantitate mare, amplu. II. s. n. 1. ansamblu de culmi muntoase și deluroase care formează o unitate de relief. 2. arboret în care coroanele arborilor se ating. ◊ grup de păduri de același fel. 3. morman, grămadă mare. (< fr. massif, germ. Massiv) Vezi definitia »

PRIVATÍV, -Ă adj. 1. care privează pe cineva de ceva; care arată o privațiune. 2. (despre afixe) care exprimă lipsa, excluderea. (< fr. privatif, lat. privativus) Vezi definitia »

GUSTATÍV, -Ă adj. Referitor la gust, al gustului. [< fr. gustatif]. Vezi definitia »