TRON s.n. Scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii; scaunul domniei; (p. ext.) simbol al puterii regale, al domniei. ♦ (Fig.) Puterea suverană a monarhilor; domnie. [Cf. lat. thronus, gr. thronos, fr. trône]. Vezi definitia »

ipodiácon, ipodiáconi, s.m. (înv.) subdiacon. Vezi definitia »

HELOPLANCTÓN s. n. planctonul bălților și al mlaștinilor. (< fr. héloplancton) Vezi definitia »

CICLÓN, cicloane, s. n. 1. Vânt puternic cu deplasarea aerului în spirală, însoțit de ploi torențiale și de descărcări electrice, specifice regiunilor tropicale; uragan, taifun. ♦ Regiune a sistemului baric în care presiunea scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o mișcare convergentă. 2. Aparat pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz cu ajutorul forței centrifuge. – Din fr. cyclone. Vezi definitia »

STATION-WAGON STÉIȘN-VAGÓN/ s. n. automobil carosat pentru transportul persoanelor și al bagajelor. (< engl. station-vagon) Vezi definitia »