CRÍZĂ, crize, s. f. 1. Manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate. ♦ Lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forță de muncă). 2. Moment critic, culminant, în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli; declanșare bruscă a unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei boli cronice. Criză de apendicită. ♦ Tensiune, moment de mare depresiune sufletească, zbucium. – Din fr. crise. Vezi definitia »

AIÁSMĂ s. f. v. agheasmă. Vezi definitia »

AXOPLÁSMĂ s. f. protoplasma axonului, format din elemente identice cu acelea din corpul neuronal. (< fr. axoplasma) Vezi definitia »

AGRÁFĂ, agrafe, s. f. Nume dat unor obiecte care servesc să prindă sau să fixeze o haină, părul, o incizie, hârtia etc. – Fr. agrafe. Vezi definitia »

ștandélcă s.f. (reg.) construcție în care se păstrează fânul. Vezi definitia »