DEMARCATÍV, -Ă adj. Cu caracter de demarcație. [< fr. démarcatif]. Vezi definitia »

TELEVIZÍV, -Ă, televizivi, -e, adj. v. VIDICÓN s. n. Tub de reluare televizivă; videocaptor. – [DN] Vezi definitia »

NUNCUPATÍV, -Ă adj. (Jur.; despre testamente) Dictat de testator potrivit formelor legale. [< fr. nuncupatif, cf. lat. nuncupare – a chema]. Vezi definitia »

PROPULSÍV, -Ă adj. care produce o propulsie. (< fr. propulsif) Vezi definitia »

PERFECTÍV, -Ă adj. (despre verbe) care exprimă acțiunea, eliminând noțiunea de durată și de desfășurare și insistând asupra începutului și sfârșitului ei. (< fr. perfectif, germ. perfektiv) Vezi definitia »