Definita cuvantului memorie
MEMÓRIE s. f. 1. capacitate a creierului omenesc de a reține, recunoaște și reproduce ceea ce și-a însușit anterior. 2. amintire. ◊ amintire păstrată de posteritate pentru oamenii iluștri. 3. parte componentă a unui sistem electronic de calcul în care se memorează informațiile; memorator (2). (< lat., it. memoria)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu memorie
CONTUMACÍE s.f. Absență a unui inculpat de la judecată. ◊ În contumacie = în lipsă. [Gen. -iei. / cf. it. contumacia, fr. contumace, lat. contumacia – nesupunere]. Vezi definitia »
ALEXÍE s. f. incapacitate patologică de a citi. (< fr. alexie) Vezi definitia »
întregíe s.f. (înv.) 1. parte întreagă, parte sănătoasă. 2. sănătate, vindecare. Vezi definitia »
BIOFENOMENOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor vieții. [< fr. biophénoménologie]. Vezi definitia »
DISMORFÍE s.f. (Med.) Diformitate congenitală sau câștigată. [< fr. dysmorphie, cf. gr. dys – dificil, morphe – formă]. Vezi definitia »