FUNCȚIONALÍSM s. n. 1. curent de gândire care studiază faptele sociale și de cultură în totalitatea lor și în interrelațiile acestora, urmărindu-se aspectele funcționale în întreaga lor complexitate. 2. direcție de cercetare în științele exacte, ca și în cele umaniste, care consideră obiectul lor de studiu în calitatea lui de sistem, ale cărui elemente alcătuitoare se condiționează reciproc. ◊ (lingv.) teorie care acordă funcțiilor o importanță deosebită pentru descrierea limbilor. 3. direcție în arhitectura contemporană care cere ca forma unui material de construcție să fie determinat de destinația acestuia. (< fr. fonctionnalisme) Vezi definitia »

LICHELÍSM s. n. Atitudine, comportare de lichea; lipsă de demnitate și de corectitudine. – Lichea + suf. -ism. Vezi definitia »

ASINCRONÍSM s. n. caracter asincron. ◊ efect cinematografic bazat pe neconcordanța dintre coloana vizuală și cea sonoră. (< fr. asynchronisme) Vezi definitia »

GIGANTÍSM s. n. 1. Însușirea, calitatea de a fi gigantic. 2. Boală endocrină care constă în creșterea excesivă în lungime a corpului sau a unor părți ale lui. – Din fr. gigantisme. Vezi definitia »

MODERANTÍSM s. n. Atitudine și opinie de moderat, de moderație. – Din fr. modérantisme. Vezi definitia »