DIOGENÍSM s. n. cinism comparabil cu acela al filozofului antic Diogene. (< fr. diogénisme) Vezi definitia »

TEMATÍSM s. n. (fil.) 1. referire a unei teme la fenomenele pe care le include. 2. caracter al fenomenelor presupuse de o temă. (< fr. thématisme) Vezi definitia »

REIONÍSM s. n. mișcare în artele plastice din Rusia, de la începutul sec. XX, sinteză între cubism, futurism și orfism, care își propunea să sugereze, în pictură, a patra dimensiune, cultivând o compoziție structurată din raze colorate. (< fr. rayonnisme) Vezi definitia »

GRAFÍSM s. n. 1. redare în linii simple, grafice; simplitate; simplificare. ◊ manieră de a prezenta o imagine fotografică astfel încât liniile ei principale să se ordoneze după un ritm care îi dă echilibru și unitate. 2. tendință de a da prioritate elementelor grafice într-o operă de artă. 3. (muz.) gen de compoziție contemporan în care partitura conține desene ce trebuie să sugereze interpreților improvizarea muzicii. (< fr. graphisme) Vezi definitia »

NEOANACREONTÍSM s.n. Revenire la sfârșitul sec. XVIII, la stilul și temele anacreontice tradiționale. [< fr. néo-anacréontisme]. Vezi definitia »