ORÁL, -Ă adj. 1. care se transmite prin viu grai. ◊ (despre examene, probe; și s. n.) care se face verbal. ◊ care caracterizează limba vorbită, vorbirea. ♦ stil ~ = manieră de exprimare scrisă care imită exprimarea prin viu grai. 2. sunet ~ = sunet la pronunțarea căruia aerul trece numai prin gură. 3. cavitate ~ă = gură. 4. (despre medicamente) care se administrează pe cale bucală. (< fr. oral) Vezi definitia »

BAL², baluri, s. n. (Înv.) Balot. – Din fr. balle. Vezi definitia »

LIENÁL, -Ă, lienali, -e, adj. (Anat.) Al splinei. [Pr.: li-e-] – Din lat. lienal. Vezi definitia »

BIOMEDICÁL, -Ă adj. referitor la biomedicină. (< fr. biomédical, engl. biomedical) Vezi definitia »

portocál (portocáli), s. m. – Naramz. – Mr. purdicale, purtucală, megl. purtucală. Ngr. πορτοϰάλλι (Tiktin; Ronzevalle 60; Gáldi 234), cf. tc., bg. portokal, alb. portokaljë, calabr. portugallu. – Der. portocală, s. f. (naramză); portocaliu, adj. (de culoarea portocalei). Vezi definitia »