SPECTROMORFÍE, spectromorfii, s. f. „spectru” și „morphé”; 1. Concepție de analiză mobilă cu multiple aspecte de plurimorfism arhitectural. 2.(Muz.) Abordare analitică spectrală, ce pornește de la relevarea în sine, a bireferențialului de transcursivitate evaluantă -breșă / fluență, funcții / întreg-, explicitat prin investigări de natură relațională și procesuală, ale căror efecte morfice au ca rezultat un ansamblu de exprimări formale specifice unei aceleiași entități muzicale (ȚUȚUIANU, Teodor: Spectromorfii în partituri palestriniene și bachiene; Editura Vergiliu, București, 2005, pag. 10; ISBN 973-7600-05-3). Vezi definitia »

MICRODONTÍE s.f. Dezvoltare insuficientă a dinților. [Gen. -iei. / < fr. microdontie, cf. gr. mikros – mic, odous – dinte]. Vezi definitia »

PANZOOTÍE s.f. Extindere a unei boli contagioase a animalelor pe teritorii foarte întinse; v. epizootie. [Gen. -iei. / < fr. panzootie, cf. gr. pas – tot, zoon – animal]. Vezi definitia »

OXALEMÍE, oxalemii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în sânge; cantitate de oxalați prezentă în sânge. – Din fr. oxalémie. Vezi definitia »

CHEROFOBÍE s. f. aversiune patologică față de veselie, de buna dispoziție. (< fr. chérophobie) Vezi definitia »