CANÓN s.n. 1. (Arte) Regulă care făcea parte dintr-un ansamblu de norme artistice obligatorii într-o anumită epocă; regulă rigidă, obligatorie. ♦ Proporție care există între diferitele părți ale corpului omenesc. 2. Compoziție muzicală polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeași melodie. 3. Caracter de literă de 36 de puncte tipografice. [< fr. canon, germ. Kanon < gr. kanon – regulă]. Vezi definitia »

CHARLESTON [CEÁRLS-TON] s. n. 1. dans american de perechi împrumutat din folclorul negrilor, cu mișcări foarte repezi, prin flexiunea părții de jos a picioarelor; melodia corespunzătoare. 2. talger ~ = talger (cinel) dublu, acționat cu piciorul de către baterist, în orchestra de jaz. 3. croială specială de pantaloni. (< engl. charleston) Vezi definitia »

CUADRILIÓN s.n. v. cvadrilion. Vezi definitia »

GNOMÓN, gnomoane, s. n. Instrument antic folosit pentru a determina meridianul locului, constituind cel mai vechi tip de cadran solar. – Din fr. gnomone. Vezi definitia »

EPIGÓN, epigoni, s. m. Scriitor (de valoare minoră) care imită mijloacele de expresie specifice unui mare scriitor, unui curent sau unei școli literare de prestigiu. ♦ Urmaș, succesor (lipsit de valoare). – Din germ. Epigone, fr. épigone. Vezi definitia »