PRELÚDE vb. III. v. preluda. Vezi definitia »

gîde (gîzi), s. m. – 1. Călău. – 2. Tiran. – 3. (Arg.) Judecător. Sl. (bg.) gidija „nebun, extravagant, temerar”, poate de origine orientală. Sec. XVII. Semantismul nu este foarte clar. După Cihac, II, 111, din ceh., pol. kat „călău”, ceea ce nu pare posibil. – Der. ghidan, s. m. (nume propriu de cîine), pentru a cărui variație vocalică cf. gîză-ghiză; ghidănac, s. n. (ciocan; ciomag); ghidălan, s. m. (vlăjgan); ghiduș, s. m. (caraghios, bufon), cu suf. -uș; ghidușesc, adj. (caraghios); ghidușie, s. f. (caraghioslîc). Ghiduș este considerat de Philippide, Principii, 64 și DAR ca der., de la ghidi; de Lacea, Dacor., III, 750 și la Scriban din mag. büdös „puturos”, de unde provine și săs. bidusch; și de Drăganu, Dacor., VI, 276-80, din mag. gidós „păstor de capre”, aluzie la un obicei popular de Crăciun. Nici una din aceste explicații nu ni se pare convingătoare. Vezi definitia »

CHILDE [tʃaild], (Vere) Gordon (1892-1957), arheolog australian. Specialist în istorie și arheologie preistorică („Zorii civilizației europene”, „Cel mai antic Orient Apropiat”). Vezi definitia »

FASMÍDE s. f. pl. familie de insecte, cu sau fără aripi, cu corpul drept, lung și subțire, din țările calde. (< fr. phasmidés) Vezi definitia »

a-i râde (cuiva) mustața expr. a se bucura. Vezi definitia »