MEOȚIÁN, -Ă, meoțieni, -e, subst., adj. 1. Subst. Primul etaj al pliocenului din România, reprezentat prin faună de lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la formațiile sau la vârsta meoțianului (1). [Pr.: me-o-ți-an] – Din fr. méotien. Vezi definitia »

băcán (-nuri), s. n. – Lemn al unui arbore exotic. – Mr. băcîme, megl. bacam. Tc. bakam, bakim (Roesler 590; Șeineanu, II, 32; Lokotsch 190), de unde provin și ngr. μπαϰάμι, alb. bakkam, bg., rus. bakam, sb. bakam. A devenit popular datorită folosirii colorantului obținut de băcan la vopsirea ouălor de Paști. Der. băcăni, vb. (a vopsi roșu-aprins). Vezi definitia »

PAVLICHIÁN, -Ă, pavlichieni, -e, s. m. și f. Participant la mișcarea socială antifeudală din sec. VII-IX din Imperiul Bizantin, care, sub haina religioasă, a luptat împotriva inegalității sociale, cerând suprimarea ierarhiei bisericești, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. [Pr.: -chi-an. – Var.: pavliceán, -ă s. m. și f.] – Din sl. pavlikijaninŭ. Vezi definitia »

salmán (-ni), s. m. – (Arg.) Carte de joc de șase puncte. Origine necunoscută. Poate un der. cu suf. -man. Vezi definitia »

HÁTMAN (HATMÁN), hatmani, s. m. (În evul mediu) 1. Boier de divan în Moldova, care era însărcinat de domn cu comanda întregii oștiri, având în același timp și funcția de pârcălab și portar al Sucevei; mare spătar; titlu purtat de acest boier. 2. Titlu purtat de marii comandanți ai oștilor polone și ai celor căzăcești; persoană având acest titlu. – Din pol. hetman. Vezi definitia »