șofrancióg, șofranciógi, s.m. (reg.) pasăre cu penele multicolore și cu pene albe și negre în coadă; codălbiță, șofrană, șofrac, șofrăcuț. Vezi definitia »

ológ (oloágă), adj. – 1. Paralitic, damblagiu de picioare. – 2. Defectuos, incomplet. – 3. (Planta) pitică în comparație cu celelalte din specia ei. – Mr. ulog. Sl., cf. rus. ulogij (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 227; Conev 90), bg. ulogarka, sb. ulogi „podagră”, alb. uljok, uljogu. Der. direct din rusă nu e posibilă, avînd în vedere mr. și alb. – Der. ologi, vb. (a paraliza, a împuțina, a răni); ologie (var. ologeală), s. f. (paralizie, dambla). Vezi definitia »

ANATOMOPATOLÓG, -Ă, anatomopatologi, -ge, s. m. și f. Specialist în patologia organelor (1). – Din anatomopatologie (derivat regresiv) Vezi definitia »

CÂRCIÓG, cârcioguri, s. n. (Reg.) Tertip, șiretlic, chichiță. [Var.: cârcióc s. n.] – Din ucr. krucok. Vezi definitia »

cotonóg (cotonoágă), adj. – 1. Șchiop. – 2. Invalid. Pol. kuternoga „șchiop”, rut. kutornogyi „paralitic” (Cihac, II, 77; Löwe 81; DAR). – Der. cotonoagă (var. chitonog, chitonag), s. f. (țăruș); cotonogi, vb. (a rămîne șchiop; a contracta o boală de picioare; a da lovituri la picioare; a bate, a lovi); cotonogeală, s. f. (bătaie, pedepsire; boală a oilor, ale căror copite se crapă ca urmare a umezelii). Vezi definitia »