CONTRIBÚȚIE s.f. 1. Parte, sumă cu care se contribuie la o cheltuială sau la o acțiune comună; aport. ◊ A pune la contribuție = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) într-o acțiune. 2. (Jur.; la pl.) Sumă de bani pe care un stat învins este obligat s-o plătească unui stat învingător în temeiul unui tratat de pace, depășind pagubele cauzate de război. 3. Impozit. [Gen. -iei, var. contribuțiune s.f. / cf. fr. contribution, it. contribuzione, lat. contributio]. Vezi definitia »

OXIFONÍE s. f. vorbire cu voce exagerat de tare, ascuțită. (< engl. oxyphonia) Vezi definitia »

AUTOFAGÍE s.f. Consumare a propriilor țesuturi ale unui organism supus inaniției. [Gen. -iei. / < fr. autophagie, cf. gr. autos – însuși, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

CORTECTOMÍE s. f. rezecție a unei părți din scoarța cerebrală. (< fr. cortectomie) Vezi definitia »

GOGOMĂNÍE, gogomănii, s. f. (Fam. și depr.) Prostie, neghiobie (comisă de cineva). [Var.: gugumăníe s. f.] – Gogoman + suf. -ie. Vezi definitia »