CONVÉRS, -Ă adj. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. [Cf. lat. conversus, fr. convers]. Vezi definitia »

EMÉRS, -Ă adj. (op. submers) Care apare, care iese din apă. ♦ (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. [< germ. emers]. Vezi definitia »

LÍNTERS s.n. Totalitatea fibrelor scurte (cu aspect de puf) care rămân pe semințele de bumbac după egrenare. [< germ. Linters, fr. linters]. Vezi definitia »

TRANSVÉRS, -Ă adj. (anat.; despre unele organe) transversal. ◊ (mat.; într-o hiperbolă, despre axă sau despre un diametru) care taie curba. (< fr. transverse, lat. transversus) Vezi definitia »

TIRS, tirsuri, s. n. 1. Toiag simbolic, împodobit cu viță de vie și având în vârf un con de pin, cu care era înfățișat zeul Dionysos și cei care îl însoțeau. 2. Inflorescență în formă de con de brad. – Din fr. thyrse. Vezi definitia »