INFRAACÚSTIC, -Ă, infraacustici, -ce, adj. (Fiz.; despre vibrații acustice) A cărei frecvență se află sub limita inferioară a domeniului de audibilitate. – Din fr. infra-acoustique. Vezi definitia »

NEOLÓGIC, -Ă adj. Cu caracter de neologism; neologistic. [< fr. néologique]. Vezi definitia »

LINGVÍSTIC, -Ă, lingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază limba (II) și legile ei de dezvoltare. ◊ Lingvistică generală = domeniu al lingvisticii care studiază limba din punctul de vedere al trăsăturilor ei generale, de mijloc de comunicare specific omului. Lingvistică diacronică = studiu al faptelor de limbă privite în evoluția lor. Lingvistică sincronică = studiu al faptelor de limbă așa cum se prezintă ele la un moment dat. 2. Adj. Care aparține lingvisticii (1), privitor la lingvistică. [Var.: linguístic, -ă s. f., adj.] – Din fr. linguistique. Vezi definitia »

MOTÓRIC, -Ă adj. Referitor la mișcare. [Cf. germ. motorisch]. Vezi definitia »

OPTOELECTRÓNIC, -Ă I. adj. referitor la optoelectronică. ♦ dispozitiv ~ = dispozitiv care transformă un semnal luminos într-unul electric și invers. II. s. f. ramură a fizicii care studiază relațiile dintre electronică și radiațiile luminoase. (< fr. optoélectronique) Vezi definitia »