TALASOCRAȚÍE s. f. 1. stăpânire asupra mărilor. 2. putere întemeiată pe supremație maritimă. (< fr. thalassocratie) Vezi definitia »

ECOPRAXÍE s. f. imitare automată a gesturilor și acțiunilor cuiva. (< fr. échopraxie) Vezi definitia »

HIPSOGRAFÍE s. f. 1. ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. 2. totalitatea formelor de relief dintr-o regiune, analizate după altitudine; orografie. (< fr. hypsographie) Vezi definitia »

ÁȘCHIE, așchii, s. f. Bucată mică, subțire, care se desprinde sau sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire, prin spargere etc. [Var.: (reg.) háșchie s. f.] – Lat. ascla (= astula sau assula). Vezi definitia »

ACNEMÍE s. f. absența congenitală a membrelor inferioare. (< fr. aknémie) Vezi definitia »