CLĂCÁȘ, clăcași, s. m. 1. Țăran obligat să facă clacă (1) pe pământul stăpânului de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran clăcaș. 2. Persoană care ia parte la o clacă (2). – Clacă + suf. -aș. Vezi definitia »

HĂITÁȘ², hăitași, s. m. Om care, făcând gălăgie mare, stârnește vânatul din ascunzători și îl gonește spre vânători; gonaci, gonaș, bătăiaș, hăitar, crainic (3). – Haită + suf. -aș. Vezi definitia »

puțintelúș, puțintelúșă, adj., adv. (înv.) 1. (adj.) foarte puțin, puțintel. 2. (adv.) în oarecare măsură, întrucâtva, cât de cât; oarecum, cam; insuficient de ... Vezi definitia »

PROFESORÁȘ, profesorași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui profesor. – Profesor + suf. -aș. Vezi definitia »

rezemúș, rezemúșuri, s.n. (reg.) stâlp de susținere sau de legătură între părțile unei case. Vezi definitia »