TURNICHÉT s. n. 1. (mar.) rolă metalică fixată vertical în puncte, care împiedică frecarea lanțului ancorei sau al parâmelor. 2. masă rotativă pe care se așază sticlele spre a fi umplute cu lichide, în industria alimentară. 3. bare în cruce care se rotesc pe un ax vertical, permițând trecerea câte unei singure persoane. 4. lansare (2). 5. instrument în formă de garou, pentru comprimarea arterelor. (< fr. tourniquet) Vezi definitia »

JET², jeturi, s. n. Avion cu reacție. [Pr.: get] – Din engl. jet [plane]. Vezi definitia »

PROXENÉT, -Ă s. m. f. cel care mijlocește prostituția. (< fr. proxénète) Vezi definitia »

bungét (-turi), s. n. – Pădure deasă, desiș. Origine necunoscută- Poate fi în legătură cu alb. bungu, bunk „stejar”. Hasdeu, Col. Traian, 1877, 577, îl considera dacic; apoi, în Cuv. din Bătrîni, I, 245 (cf. Cihac, II, 715 și DAR) îl deriva din alb. În schimb, Meyer 54; Philippide, II, 703 și Rosetti, II, 112, stabilesc doar această legătură, care nu este în mod inevitabil de la cauză la efect. Vezi definitia »

COFRÉT s. n. dulăpior cu ușă metalică ce adăpostește aparatajul de siguranță al unei instalații electrice. (< fr. coffret) Vezi definitia »