poledíță, poledíțe, s.f. (înv. și reg.) 1. polei. 2. chiciură. 3. brumă. Vezi definitia »

cúcă (cúci), s. f. – 1. Vechi chipiu militar turcesc, cu panaș din pene de struț, propriu ofițerilor superiori. – 2. Bonetă de catifea cu pene de struț, pe care sultanul obișnuia s-o dăruiască domnitorilor Munteniei și Moldovei, cînd îi investea. Tc. (per.) kuka (Șeineanu, II, 147; Lokotsch 1229). Vezi definitia »

RAFINÓZĂ s. f. Zaharidă formată din galactoză, glucoză și fructoză și folosită în medicină și în bacteriologie – Din fr. raffinose. Vezi definitia »

HIPERFRECVÉNȚĂ s. f. 1. frecvență foarte înaltă a unei mișcări periodice. 2. undă electromagnetică cu lungime de ordinul centimetrului, mai ales în radar. (< fr. hyperfréquence) Vezi definitia »

a se lipi ca asfaltul de flegmă / ca mucii de chiuvetă expr. (adol., vulg.) a urmări (pe cineva) cu insistență, a nu lăsa în pace (pe cineva). Vezi definitia »