STEREOSCOPÍE s.f. Ramură a opticii care studiază vederea în relief, metodele și instrumentele stereoscopice. ♦ Procedeu de înregistrare și de redare a imaginii care permite reconstituirea tridimensională a subiectului fotografiat sau filmat. ♦ Tehnica construcției instrumentelor stereoscopice. [Gen. -iei. / cf. fr. stéréoscopie]. Vezi definitia »

OSTEOCLAZÍE, osteoclazii, s. f. 1. Operație chirurgicală care necesită sfărâmarea anumitor oase. 2. (Biol.) Proces lent de resorbție osoasă datorită osteoclastelor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéoclasie. Vezi definitia »

BATIGRAFÍE s. f. înregistrare a adâncimilor mărilor și oceanelor. (< fr. bathygraphie) Vezi definitia »

LIBRÁȚIE s. f. 1. balansare aparentă a Lunii, datorată orbitei ecliptice pe care o descrie în jurul Pământului. 2. oscilație. (< fr. libration, lat. libratio) Vezi definitia »

PRESTIDIGITÁȚIE s.f. Arta de a face scamatorii prin mișcări foarte îndemânatice și rapide ale mâinilor; scamatorie. [Gen. -iei, var. prestidigitațiune s.f. / < fr. prestidigitation, cf. it. presti-digiti – iuțeală de mână]. Vezi definitia »