METACÁRP, metacarpuri, s. n. Parte din scheletul mâinii cuprinsă între carp și falange, formată din cinci oase dispuse radiar; os care formează baza fluierului la picioarele din față ale unor animale. – Din fr. métacarpe. Vezi definitia »

MEZOCÁRP s.n. Partea cărnoasă a unui fruct, cuprinsă între coajă și sâmbure. [< fr. mésocarpe, cf. gr. mesos – mijlociu, karpos – fruct]. Vezi definitia »

anticorp provenit de la un individ, care are capacitatea de a reactiona cu un antigen apartinand altui individ din aceeasi specie Vezi definitia »

SPOROCÁRP s.n. (Bot.) Involucru în formă de capsulă, care închide organele reproducătoare. [< fr. sporocarpe]. Vezi definitia »

BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct]. Vezi definitia »