ZOOTOMÍE s. f. 1. știință care studiază structura corpului animalelor; anatomie animală. 2. disecție practicată pe animale. (< fr. zootomie) Vezi definitia »

stupíe s.f. îndeletnicirea stuparului; stupărit, albinărit. Vezi definitia »

HIDROAVIÁȚIE s. f. 1. ramură a aeronauticii care se ocupă cu studiul hidroavioanelor. 2. aviație dotată cu hidroavioane. (< fr. hydraviation) Vezi definitia »

COMUNICÁȚIE s.f. 1. Mijloc de legătură între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.). 2. (Lit.) Figură retorică prin care un orator sau un autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente. [Gen. -iei, var. comunicațiune s.f. / cf. fr. communication, lat. communicatio]. Vezi definitia »

ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează din afară o substanță oarecare. ♦ Extragere, aspirare. ♦ Fenomen de micșorare (sau de anulare) a intensității radiației care cade pe un corp. – Fr. absorption (lat. lit. absorptio, -onis). Vezi definitia »