ALOMÓRF s.n. 1. Fiecare dintre formele distincte (cristaline) ale aceleiași substanțe; substanță cu mai multe forme. 2. (Lingv.) Una sau mai multe forme ale aceluiași morfem al unei limbi. [Pl. -fe. / < fr. allomorphe, engl. allomorph, cf. gr. allos – altul, morphe – formă, sau fr., engl. morpheme]. Vezi definitia »

ANTROPOMÓRF, -Ă adj. 1. Asemănător (ca formă) cu omul; antropoid. 2. Referitor la antropomorfism. 3. (Despre un obiect de artă sau reprezentare decorativă) În forma figurii umane. // s.f.pl. (antropomorfe) Antropoide; antropomorfide. [< fr. anthropomorphe, cf. gr. anthropos – om, morphe – formă]. Vezi definitia »

ALOTRIOMÓRF, -Ă adj. (despre minerale) care nu are formă proprie, ci o ia pe aceea a cavității unde se află. (< germ. allotriomorph) Vezi definitia »

ALTDORF, oraș în Elveția la S de Lacul Celor Patru Cantoane, centru ad-tiv al cantonului Uri; 8,6 mii loc. (1985). Produse textile și chimice (cauciuc). Vezi definitia »

IZOMÓRF, -Ă adj. Care afectează forma însăși. ♦ (Despre substanțe) Care prezintă izomorfism; (despre cristale) asemănător ca formă; (biol.; despre organisme sau organe) care se aseamănă din punct de vedere morfologic. [Var. isomorf, -ă adj. / < fr. isomorphe]. Vezi definitia »