CLIRONÓM, -OÁMĂ, clironomi, -oame, s. m. și f. (Înv.) Moștenitor (al unui bun, al unui drept). – Din ngr. klironómos. Vezi definitia »

CELÓM s.n. Cavitate în interiorul corpului animalelor metazoare, în care se găsesc organele; cavitate generală. [Pl. -omuri, -oame. / < fr. coelome, cf. gr. koile – cavitate]. Vezi definitia »

HEMIDESMOZOM,hemidesmozomiș.m 1.Legatura dintre o celula epiteliala si membrana bazala situata subiacent Vezi definitia »

SARCOZÓM s.m. (Anat.) Nume dat unor granulații foarte fine din sarcoplasmă. [< fr. sarcosome, cf. gr. sarx – carne, soma – corp]. Vezi definitia »

MEZENCHIMÓM s. n. tumoare (benignă), la nivelul țesuturilor mezenchimului. (< fr. mésenchymome) Vezi definitia »