METÓPĂ s.f. Spațiu liber, împodobit uneori cu basoreliefuri, care separă triglifele unei frize dorice. [Cf. fr. métope, lat. metopa < gr. meta – între, ope – deschidere]. Vezi definitia »

HÚDIȚĂ (HUDÍȚĂ), hudițe (hudiți), s. f. (Reg.) Ulicioară. – Hudă + suf. -iță. Vezi definitia »

SUDAMÍNĂ s.f. (Med.) Erupție cutanată de vezicule pline cu lichid clar; miliaria. [< fr. sudamina, cf. lat. sudare – a transpira]. Vezi definitia »

HUDICIOÁRĂ, hudicioare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui hudiță. – Hudiță + suf. -ioară. Vezi definitia »

BASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Din fr. bascule. Vezi definitia »