CÍMĂ s.f. (Bot.) Inflorescență formată dintr-un ax principal terminat cu o floare și având lateral mai multe axe secundare ramificate în același fel. [< fr. cyme, cf. lat. cyma – lăstar]. Vezi definitia »

HARABABÚRĂ, harababuri, s. f. Dezordine, învălmășeală, încurcătură; gălăgie, scandal. [Var.: arababúră s. f.] – Cf. tc. ana babulla. Vezi definitia »

ȘTACHÉTĂ s.f. Ulucă. ♦ Bară subțire așezată orizontal, peste care trebuie să sară sportivii. [Var. stachetă s.f., ștachet, ștachete s.m. / < germ. Staket, cf. it. stecchetto]. Vezi definitia »

trașcaletă, trașcalete s. f. (intl.) traistă, sarsana. Vezi definitia »

APIOLÍNĂ s.f. Principiu activ extras din apiol, care se folosește în medicină ca emenagog. [Pron. -pi-o-. / < fr. apioline]. Vezi definitia »