PÚPĂ², pupe, s. f. Formă de dezvoltare în metamorfoza unor insecte, între starea de larvă și cea de dezvoltare completă; nimfă. – Din lat. pupa. Vezi definitia »

CVÁRTĂ/CUÁRTĂ s. f. (muz.) interval de patru trepte într-o gamă diatonică. (< fr. quarte, it. quarta, lat. quartus) Vezi definitia »

STROFANTÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic din strofant, folosit în medicină. (< fr. strophantine) Vezi definitia »

semnaleză că scena care urmează aparține trecutului Vezi definitia »

INSUFICIÉNȚĂ, insuficiențe, s. f. Stare, situație a ceea ce este insuficient. ♦ Incapacitate funcțională a unui organ sau scădere, stare deficitară a unei funcțiuni complexe a organismului. ◊ Insuficiență cardiacă = stare patologică manifestată prin imposibilitatea miocardului de a mai asigura un debit cardiac suficient în raport cu nevoile organismului. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. insuficientia, it. insufficienza. Vezi definitia »