GÚTĂ², gute, s. f. Fir subțire din material plastic, de care se leagă cârligul undiței. – Din engl. gut. Vezi definitia »

SARAZÍNĂ, sarazine, s. f. (În evul mediu) Hersă armată în partea inferioară cu colți de oțel. – Din fr. sarrasine. Vezi definitia »

spíță (-țe), s. f. – 1. Stinghie, spetează de roată. – 2. Eșalon, treaptă. – 3. Grad de rudenie. – 4. Arbore genealogic. – Mr. spiță, megl. spiță „spin”. Germ. Spitze, prin intermediul bg., sb., rus. spica „spiță” (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 358; Conev 83); pentru explicație semantică a sensului 3, cf. sp. grado și grada. Cf. șpiț. – Der. spițelnic, s. n. (sfredel, mai ales pentru a băga spițele de la roată); înspița, vb. (a pune spițe, a forma o roată). Vezi definitia »

ZOOCULTÚRĂ s.f. (Liv.) Ramură a agriculturii care se ocupă cu creșterea animalelor. [Pron. zo-o-. / cf. it. zoocultura]. Vezi definitia »

IZOTÉRMĂ s.f. v. izoterm [în DN]. Vezi definitia »